Otilia Cazimir

Da Wikipedia, l'enciclopedia libera.
Vai alla navigazione Vai alla ricerca
Otilia Cazimir

Otilia Cazimir, pseudonimo di Alexandra Gavrilescu (Cotu Vameş, 12 febbraio 1884Iaşi, 8 giugno 1967), è stata una poetessa, scrittrice, traduttrice e editorialista rumena in prosa, soprannominata la "poetessa delle anime gentili", nota come autrice di poesie per bambini.

Biografia[modifica | modifica wikitesto]

Infanzia e primi lavori[modifica | modifica wikitesto]

Nata a Cotu Vameş, nella contea di Neamţ, era la quinta figlia degli insegnanti di scuola Gheorghe Gavrilescu e sua moglie Ecaterina (nata Petrovici)[1][2]. Ha frequentato la scuola media e superiore di Iaşi ed in seguito i corsi presso la facoltà di filosofia e letteratura dell'Università di Iaşi, senza sostenere la tesi di laurea[1]. Il suo pseudonimo, che non le è mai piaciuto, è stato selezionato dai suoi mentori Mihail Sadoveanu e Garabet Ibrăileanu: il primo ha inventato "Otilia", il secondo "Cazimir"[2][3][4]. A questo proposito ha detto: "Permettimi di confessarti, dopo tanti anni, che questo nome, che ho ancora portato con dignità, non mi è mai piaciuto, non ho nulla in comune con le eroine delle leggende tedesche e la prima Otilia che io abbia mai incontrato, la ragazzina con la quale ho condiviso il banco in prima elementare, era stupida, grassa e brufolosa ... "[5]. È noto che abbia utilizzato anche altri pseudonimi, come Alexandra Casian, Ofelia, Magda o Dona Sol, che era solita firmare nella stampa, in particolare le sue opere più "femministe".

Nel 1912, ha fatto il suo debutto con poesie nella rivista Viața Românească, alla quale è rimasta una collaboratrice fedele. Altre riviste dove ha pubblicato i suoi lavori includono Însemnări ieșene, Adevărul literar și artistic, Lumea, Bilete de Papagal, Iașul nou, Iașul literar, Orizont, Gazeta literară, Cronica e altre. Il suo primo libro di poesie del 1923 è stato Lumini și umbre, seguito da Fluturi de noapte (1926) e Cântec de comoară (1931)[1].

George Topîrceanu e Otilia Cazimir

Le poesie di Cazimir si concentrano sull'universo che diventa domestico, mentre a sua volta, il domestico perpetua il cosmico[3]. I suoi libri di prosa sono stati Din întuneric. Fapte și întâmplări adevărate. Din carnetul unei doctorese (1928), Grădina cu amintiri și alte schițe (1929), În târgușorul dintre vii... (1939); è anche l'autrice del romanzo A murit Luchi... (1942)[1]. Alcuni di questi lavori includono schizzi poetici che ricordano Antoine de Saint-Exupéry o Colette, mentre altri sono in una vena più realistica. Cazimir ha lavorato come ispettrice generale dei teatri nella regione moldava dal 1937 al 1947[3]. Ha avuto una relazione sentimentale discreta, durata anni, con il poeta George Topîrceanu[2], sposato .

Periodo comunista e eredità[modifica | modifica wikitesto]

Otilia Cazimir ha vinto il premio dell'Accademia rumena nel 1927, il Premio Femina (1928), il Premio nazionale per la poesia (1937) e il Premio della Società degli scrittori rumeni (1942)[1]. È stata una scrittrice di letteratura per bambini di successo: Jucării (1938), Baba Iarna intră-n sat (1954), e ha pubblicato le sue memorie come Prietenii mei scriitori ... nel 1960. La sua poesia dopo il 1944, quando il Partito Comunista Rumeno iniziò la sua ascesa al potere, è spesso segnata dalle norme realiste del realismo socialista[1]; il regime comunista le ha conferito l'Ordine del lavoro nel 1954[3].

Cazimir ha tradotto letteratura francese (Guy de Maupassant), così come russa e sovietica (Maksim Gor'kij, Aleksandr Kuprin, Anton Pavlovič Čechov, Konstantin Fedin, Arkadij Gajdar). Considerando le sue poesie standard come "tipicamente femminili", Eugen Lovinescu la definì "gentile e piccola"[1]. È morta a Iaşi[1]; la sua casa è un museo dal 1972 e comprende l'ufficio in cui scriveva, ritratti e paesaggi locali, i suoi occhiali da vista e il calamaio, i manoscritti e una biblioteca piena di libri autografati[6].

Opere[modifica | modifica wikitesto]

Poesie[modifica | modifica wikitesto]

  • Lumini și umbre, Editura Viața Românească, Iași, 1923;
  • Fluturi de noapte, Editura Cartea Românească, Bucarest, 1926;
  • Cântec de comoară, Editura "Nationala" S. Ciornei, Bucarest, 1931;
  • Jucării, Bucarest, 1938;
  • Poezii, „Regele Carol II” Literature and Art Foundation, Bucarest, 1939;
  • Catinca și Catiușa, două fete din vecini (in collaboration with Th. Kiriacoff-Suruceanu), Editura Cartea Rusă, Bucarest, 1947;
  • Stăpânul lumii, Editura Cartea Rusă , Bucarest, 1947;
  • Alb și negru (in collaboration Th. Kiriacoff-Suruceanu), Editura Cartea Rusă, Bucarest, 1949;
  • Baba Iarna intră-n sat, Editura Tineretului , Bucarest, 1954;
  • Poezii, „Regele Carol II” Literature and Art Foundation, Bucarest, 1956;
  • Versuri, prefazione di Const. Ciopraga, Editura de Stat pentru Literatură si Artă, Bucarest, 1957;
  • Poezii, Bucarest, 1959;
  • Partidului de ziua lui, Bucarest, 1961;
  • Poezii (1928-1963), preface by Const. Ciopraga, Bucarest, Editura Tineretului, 1964;
  • Cele mai frumoase poezii, preface Const. Ciopraga, Bucarest, Editura Tineretului, 1965;
  • Poezii, Editura Ion Creangă, Bucarest, 1975;
  • Ariciul împărat, Editura Ion Creangă, 1985

Prosa[modifica | modifica wikitesto]

  • Din întuneric. Fapte și întâmplări adevărate. (Din carnetul unei doctorese), Editura Cartea Românească, Bucarest, 1928;
  • Grădina cu amintiri. Și alte schițe, Editura Cartea Românească, Bucarest, 1929;
  • Licurici. Cronici fantastice și umoristice, Editura Cartea Românească, Bucarest, 1930;
  • În târgușorul dintre vii, Editura Librăriei Universala Alcalay, Bucarest, 1939;
  • A murit Luchi..., Fundatia Regala pentru Literatura si Arta, Bucarest, 1942;
  • Prietenii mei, scriitori..., E.S.P.L.A., Bucarest, 1960;
  • Albumul cu poze, I-II, Bucarest, 1957-1967;
  • Scrieri în proză, Editura Junimea, Iași, 1971-1972, 2 volume;

Onorificenze[modifica | modifica wikitesto]

Ordinul Muncii - nastrino per uniforme ordinaria
— 1954

Note[modifica | modifica wikitesto]

  1. ^ a b c d e f g h Aurel Sasu (ed.), Dicționarul biografic al literaturii române, vol. I, p. 289. Pitești: Editura Paralela 45, 2004. ISBN 973-697-758-7
  2. ^ a b c (RO) Ramona Iacobuțe, "Tulburătoarea poveste de dragoste dintre Otilia Cazimir şi George Topîrceanu", Adevărul, 30 gennaio 2015
  3. ^ a b c d Sanda Golopenția, "Otilia Cazimir", in Katharina M. Wilson (ed.), An Encyclopedia of Continental Women Writers, Vol. 1, p. 229-30. Taylor & Francis, 1991, ISBN 0-824-08547-7
  4. ^ (RO) Simona Lazăr, "Otilia Cazimir şi 'diluviul lent de arome'", Jurnalul Național, February 12, 2013
  5. ^ Simona Lazăr - Otilia Cazimir și „diluviul lent de arome”, Jurnalul.ro, 12 februarie 2013
  6. ^ (RO) Muzeul "Otilia Cazimir" Archiviato il 14 luglio 2015 in Internet Archive., sito del Museo della letteratura rumena di Iași

Bibliografia[modifica | modifica wikitesto]

  • George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, BucuBucarestrești, 1941,
  • George Sanda, Otilia Cazimir, Editura "Cartea Românească", 1984
  • Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, Editura Paralela 45, 2006,
  • Profira Sadoveanu, Foc de artificii, Editura Ion Creangă, Bucarest, 1985, ,
  • Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dicționarul scriitorilor români vol. II. Bucarest, 1998, Otilia Cazimir, Viața și opera în imagini, Casa Editorială Regina, Iași, 1996, edizione curata da Dumitru Vacariu
  • Laurian Ante, O antologie a literaturii nemțene, Ed. Mușatinia, Roman, 2006, p. 56-61, ISBN 978-973-876-251-0

Voci correlate[modifica | modifica wikitesto]

Altri progetti[modifica | modifica wikitesto]

Collegamenti esterni[modifica | modifica wikitesto]

Controllo di autoritàVIAF (EN276306382 · ISNI (EN0000 0003 8448 9298 · LCCN (ENn85183294 · GND (DE118667580 · WorldCat Identities (ENlccn-n85183294